Mama din nou
A trecut ceva vreme de cand ati nascut prima oara si v-ati decis sa mai chemati „barza” in vizita? Felicitari! O decizie extraordinara. Va sustin in asta, insa ar fi bine sa stiti cateva lucruri… Un nou membru al familiei, poate genera multe batai de cap. Nu neaparat din cauza colicilor, sau a dintilor, dar in mod specific din cauza celui mare.
In momentul in care ramaneti gravida a doua oara, este bine sa stiti ca trebuie sa incepeti pregatirea psihica a primului dvs copil inca de pe acum… cam de cand vedeti cele doua liniute rosii pe testul de sarcina. De ce? Pentru ca un copil are nevoie de timp si de explicatii multe ca sa inteleaga asta!
Este perfect posibil, ca prima reactie a copilului Dvs sa fie „nu il vreau” Nu disperati.. e un soc pentru el. In fond, in casa urmeaza sa apara „un intrus” din prisma lui… Acel „ceva nou” care ii va fura afectiunea, timpul alaturi de mama si de tata, dragostea pe care mami i-a oferit-o atata vreme.. Deci, nu va asteptati la „vai mami, multumesc!” in rare cazuri se intampla asta.
Nu uitati, atunci cand va convingeti ingerasul ca un fratior sau o surioara este ceva bun in casa nu un pericol, sa tineti cont ca pana in acest moment, el/ea a fost centrul universului familial.. A existat doar el/ea, a fost imbratisat doar el/ea si a primit toate jucariile care s-au cumparat in casa. Deci, tine-ti cont ca nu isi doreste sa imparta nimic. Nici macar timpul mamei!! Unele fraze foarte utile in covingerea copilului sunt „esti un copil extraordinar si stiu ca fratele/sora ta va fi norocos/oasa sa te aibe alaturi” sau „nu stiu cum o sa ma descurc fara ajutorul tau, ca ma bazez pe tine”
Aceste mici gesturi si cuvinte pot insemna foarte mult. Deci, mamici, nu uitati sa il faceti pe copilul maricel sa se simta important. Si bineinteles spuneti-i tot timpul ca daca va mai aparea un membru in familie, nu va fi iubit mai putin ca inainte. Dragostea va fi aceeasi!!! Conteaza, sa stiti!!
Un alt pas important in asta, este camera celui mic.. O mica-mare problema daca stam sa judecam.. Ce facem? Dam afara din dormitor pe cel mare sa facem loc celui mic? Ne mutam toti intr-o camera? Facem 2 camere separate pt ei? La mine a fost simplu: amandoi sunt in aceeeasi camera. DAR daca aveti problema camerelor si vreit sa le faceti locuri separate, e bine sa stiti:
Nu luati abtipildurile de pe peretii celui mare sa le puneti in camera celui mic. SUNT ALE LUI!! e mai mare si trece sigur de la Tweety la Avengers, dar… tot ale lui raman. Va garantez ca il prefera pe Tweety decat sa i-l lase celui mic. Nu va renunta. nu insistati!!! lasati-l in pace. Nici nu ii cumparati celui mic abtipilduri mai stralucitoare, mai mari sau mai… colorate. ideal este sa cumparati acelasi gen!!
Nu va grabiti sa confiscati paturica celui mare in ideea ca nu mai e bebe si nu mai are nevoie de ea. Nu va renunta fara lupta! Eventual convingeti-l folosindu-va de empatie.. „daca i-o dai, sunt sigura ca bebe va fi incantat si nu va ingehta de frig datorita tie!!”
Mici proiecte mari efecte. Sa nu uitati ca fiecare gest si cuvantel conteaza. Evitati sa vorbiti mult in prezenta celui mare, de bebelus.. nu ii prinde bine.
Primul an, va spun ca nu e foarte greu. Lucrurile vor sta cam asa: cel mic plange de colici-dinti, cel mare se acomodeaza rapid cu plansetele din noapte si trece. Insa dupa primul an, urmeaza o parte destul de… grea! Cel mic incepe si merge. isi va dori fix jcuaria din mana celui mare.. va vrea sa aibe prietenii lui si isi va petrece cel mai mult timp „furand” din ceea ce isi doreste.Va primi prietenii fara nici o problema. Ca doar.. cine nu are drag de un copil mic? Va spun eu cine : Fratele mai mare!!! Nu uitati in astfel de momente, ca si cel mare, este tot copil. Are dreptul sa se joace la fel ca si cel mic, are dreptul la prieteni si la timpul lui! Nu il obligati sa vada de cel mic. COnvingeti-l sa o faca.. Nu reusiti? Nu insistati!! Cu cat insistati mai mult cu atat il va ura mai tare!
Pana implineste cel mic 2-3 ani lucrurile stau cam in felul in care v-am descris mai sus.. Dupa 3 ani inainte in schimb… Cel mare isi va dori independenta, libertatea si ruperea legaturilor cu cel mic. Insa… asta nu se va intampla foarte ushor. Cel mic va avea tot timpul tendinta sa se joace cu cel mare. Va primi respingeri. Va fi imbrancit de cel mare si aveti mari sanse sa iesiti de la dus si sa ii gasiti cum se iau la bataie.. la modul… Mortal Kombat.. isi vor imparti picioare si pumni de parca sunt la promotie! Ce facem?? Va spun ce fac eu: nu tin cont „cine a inceput” sau „de ce” Amandoi sunt vinovati. amandoi au dat, amandoi sunt pedepsiti! Nu exista „dar el a dat primul”!!! va spun sincer ca „pedeapsa comuna” merge de minune. In felul asta eu sunt dusmanul principal iar ei isi unesc fortele impotriva dusmanului!!! Ceea ce eu zic ca e bine! Pana la urma ce mama nu vrea ca fratii sa fie de nedespartit? Prefer sa pozez in „monstru” si sa ii vad susotind in urma mea decat sa pedepsesc unu si acesta sa il urasca pe celalalt.. Pana la urma, daca nu ma urasc acum, ma vor ura oricum in adolescenta. La ce sa ma mai chinui sa pastrez aparentele???
Ceea ce v-am scris pana acum sunt etapele grele ale cresterii.. bineinteles vor exista virusi, raceli, bronsiolite, nopti albe fara numar, nervi intinsi la maxim, fire de par ce cad cu pumnul… toate astea vor fi. Nu am de ce sa va spun ca o sa coborati pe curcubeu si veti cadea in oala cu aur! Imi creste nasul ca lui Pinocchio… Ma mai trezesc si cu un cuib de Randunele in varf! :))
Dar.. desi e greu.. AL NAIBII DE GREU, este de asemenea foarte frumos! Sa va spun cum se antreneaza unul pe altul in tampenii??? Cand cel mare stie ca vrea sa faca o boacana dar e extraordinar de curios cum arata mami la dus, asa ca il pune pe cel mic sa buseasca in usa pana o rupe?? Sau cat de frumos e, dupa 5 minute la colt sa ii vezi cum ia fiecare cate o masinuta si o fugaresc pana ii sar rotile? Are sens sa va spun ca daca cel mare are febra, cel mic vine si il mangaie pe par si ii spune „o sa te faci bine! mami are grija de tine!!” sau viceversa… Dimineata cand trbuie sa mergem la Gradinita se trezesc amandoi inaintea alarmei si tipa cat ii tin plamanii „AZI E LUUUNIII!!!!” de iti sare inima din piept, dar te cuprinde si bucuria cand ii vezi zambind. Sau Vara… cand fiecare isi ia cate un borcanel si pleaca impreuna „sa exploreze”. Baga in borcanel tot felul de lighioane si iarba (paienjeni, gandacei verzi, gandacei de pamant, rame, melci) si vin cu un zambet larg pe fata sa imi prezinte „colectia de gaze” la care eu am fobie!! Sunt multe aspecte pentru care, daca ar fi sa aleg din nou viata de mama cu cei doi prichindei.. as alege exact acelasi lucru!!
Fetelor, Nu va speriati si nu dati inapoi la gandul ca o sa fie greu! Da.. o sa fie. Dar e si extraordinar de frumos. Si .. mai tineti cont de un lucru: candva se va sfarsi viata noastra. Nimeni nu e vesnic. Iar ei, daca nu se au unul pe altul, sunt singuri!! Nu lasati numai un singur copil in familie. I-ar fi tare greu singur in lume!!
Crestere usoara tuturor si la cat mai multe teste pozitive, fetelor!! Copiii sunt cea mai mare bucurie a vietii!!!!!
