Nu lasati copii sa planga!
Copilul meu are un an si doua luni si nu a dormit niciodata toata noaptea, legata. Mai mult decat atat, a avut perioade in care se trezea de cate 7, 10, 15 ori pe noapte. Noptile mele sunt de mai bine de un an fragmentate, iar somnul meu este uneori nimic mai mult decat o atipeala.La sfaturile pediatrei si a mai multor mamici,am hotarat ca micutul nostru sa fie lasat sa planga pana se va linisti singur.
Oare ii facem mai mult rau decat bine, oare nu va invata chiar niciodata sa se linisteasca si sa adoarma? Riscul ni se parea urias pentru ca citisem diferite chestii despre cresterea pulsului,neoxigenarea creierului,pierderea respiratiei si chiar urmari peste ani,migrene,un om instabil emotional..etc. A urmat o noapte cumplita. Am hotarat sa incercam sa il lasam pe Fabian sa adoarma singur.A fost prima si singura data cand nu m-am repezit sa-mi alin copilul speriat, suparat, trist. El plangea dupa noi si noi strangeam din dinti, minute in sir, asteptand sa… oboseasca, sa se resemneze, sa renunte? Zbiera cat il tineau plamanii si nu ceda,se ineca iarasi o lua de la capat,suspina.Calvarul a durat jumatate de ora,timp in care plangeam si aveam sufletul sfasiat,dar speranta ca il v-om face sa adoarma singur,ptr ca era schimbat,era satul,nu il durea nimic.Inca 30 de minute fara plansete dar cu suspine adanci,iar in final dupa fix o ora somn! Cat de trist mi se pare acest moment acum, parca si mai trist decat in acele minute cand, cu ochii pe ceas, ne incapatanam sa credem ca ii facem un mare bine. Ce sentimente s-or fi amestecat atunci in mintea copilului meu, care deodata nu mai regasea confortul bratelor mele, ci intunericul gol, pustiu, singuratatea deplina? De unde sa stie el daca noi suntem in camera alaturata sau daca l-am parasit pentru totdeauna? Este o intamplare pe care o voi regreta toata viata, pentru ca experienta mi-a dovedit ca e inumana, periculoasa si inutila. Citind mai mult, traind langa Fabian am descoperit cat de false sunt teoriile astea binevoitoare, am descoperit cat de mult poate sa doara sa-ti renegi primul impuls, instinctul care te cheama sa-ti alini puiul. Fabian pe mine ma dorea, mama lui, nu o lectie de autolinistire. Avea nevoie de prezenta mea, de caldura mea. Nu era incapabil sa readoarma singur, era incapabil sa-si imagineze lumea fara mine.Copiii invata sa adoarma si fara metode traumatizante, e in firescul lucrurilor. Daca nu adorm fara noi este doar pentru ca ne adora si au nevoie de noi acolo, in centrul lumii lor.!
