M-am gandit sa public si eu un articol despre primele zile acasa,ale mamei cu bebelusul. Prima zi cand am venit acasa cu bebele,era o zi de sambata. Cand m-au externat din spital eram fff fericita,dar cand am ajuns acasa,pericol…pur si simplu nu vroiam sa stau in casa,desi eram rupta de oboseala. Nici nu aveam toate cumparaturile facute asa ca a trebuti sa se duca sotul sa cumpere,pempers,serv.

umede,si pompa de muls.

Cand a venit sotul acasa cu pompa pe muls,nici nu am apucat bine sa o folosesc ca a si spart-o. S-a dus inapoi sa cumpere alta si ghiciti ce…………NUMAI AVEAU(in alta parte nu se putea duce fiind ft tarziu),am zis ca mor de nervi.

In fine pana la urma am folosit-o pe aia,asa cum am putut eu.

Pe la ora 19 eram obosita,asa ca sotul a ramas cu bebele si eu m-am pus la somn.

A fost un chin,nu reuseam sa adorm,eram stresata,ma gandeam cum ma voi descurca eu,imi venea sa plang.

Pana la urma am adormit 0 ora.

A 2a zi la fel. Nu vroiam sa stau in casa. Eram trista,nu imi era foame…si pe deasupra mai plangea si bebele si nu stiam ce sa-i fac.

Nu am pe nimeni care sa ma ajute,il am numai pe sot. Dar si el ma ajuta cat poate,pt k munceste ft multe ore pe zi. Imi doream nespus de mult sa fi fost mama langa mine, sa ma sfatuiasca ce sa fac, simteam nevoia sa am sprijinul matern langa mine.

E foarte greu singura.

Daca aveti posibilitatea sa beneficiate de ajutor nu refuzati.

Mie imi vine ft greu acum,pt k numai reusesc sa adorm,cateodata nu stiu ce sa-i fac lu bebe cand plange,ma chinui asa cum stiu eu.

Am observant ca bebei difera foarte nult intre ei.

Succes burtici si multa rabdare.