Esecul de implantare recurent. De ce apare si ce solutii exista pentru evitarea lui?

Dupa ce a avut loc fertilizarea ovulului si spermatozoidul si-a facut treaba incepe si dezvoltarea treptata a noii fiinte umane. Dar ca sa putem discuta despre o sarcina trebuie sa aiba loc implantarea embrionara in uter. Ea se intampla in mod natural fara probleme la o sarcina normala, insa in cazul fertilizarilor in vitro implantarile embrionare nu mai sunt asa de sigure si apare esecul de implantare recurent.

Procesul de reproducere umana presupune o succesiune de evenimente, dintre care cel mai important este implantarea. Ca sa aiba loc implantarea trebuie sa existe un blastocist, un endometru functional si o comunicare intre cele doua. Daca avem o comunicare perfecta atunci discutam despre implantare si initierea fazei de gestatie.

Sunt trei etape ale implantarii: intai celulele embrionare intra in contact cu epiteliul endometrial, dupa care blastocistul se ataseaza de straturile endometriale, urmand sa aiba loc „invadarea” tesutului endometrial.

Implantarea embrionara apare in perioada cuprinsa intre a saptea zi pana la a zecea zi de la fertilizare, rezultand in niste ruperi de vase si capilare de la nivelul endometrului, care devine foarte irigat si subtire pentru a primi embrionul si a incepe gestatia. Imediat apare si sangerarea daca implantarea a avut loc.

Odata ce are loc, implantarea e confirmata la un examen cu ultrasunete, unde se va vedea sacul gestational.

Doar ca de multe ori aceste etape nu au loc sau sunt incomplete, asa ca apare esecul la implantare in mod repetat. De cele mai multe ori fertilizarile in vitro repetate pot sa duca la imposibilitatea implantarii. In urma transferului a cel putin 3 blastociste la femei de peste 37 de ani si de 3 blastociste euploide la femeile sub 37 de ani ramase fara implantare se discuta despre esecul repetat la implantare.

Incidenta aparitiei esecului la implantare este de 10% in cele mai multe cazuri de fertilizare asistata, dar se reduce la 5% cand se exclud factorii uterini din perspectiva cauzelor esecului.

Cauzele lipsei implantarii blastocistelor pot fi embrionare, uterine, sistemice. Statusul embrionar la nivel cromozomial influenteaza implantarea, daca nu sunt probleme are loc implantarea automata. Genetica influenteaza si ea cromozomial fiecare viitor embrion ce se va implanta, la fel si calitatea morfologica a embrionului.

Malformatiile uterine, anomaliile, patologiile anatomice, polipii de exemplu, endometrul subtire sau adenomioza, endometrioza cronica, alterarea microbiomului endometrial, peristaltismul uterin vor influenta in mod negativ implantarea embrionara.

Cat despre cauzele sistemice, acestea ar putea fi probleme de imunitate, de stil de viata, trombofilii.

Sa nu uitam de dezechilibrele hormonale, nivel scazut de progesteron inainte de transferul blastocistelor, cu afectarea endometrului, trecute si ele pe lista de cauze probabile, de problemele de coagulare, de infectii uterine si inflamatii cronice.

Stim deja care sunt cauzele esecului implantarii embrionare, urmeaza sa vedem si ce solutii exista. In primul rand discutam despre PGT-A, Screening Genetic la pre-implantare, transfer de embrioni normali cromozomial vorbind si mai putin timp pentru a ajunge la faza de gestati si despre transferul in faza de blastocist, cu selectarea mai facila si mai eficienta a embrionilor si generarea de informatii mai multe si complete despre calitatea embrionara.

Tehnologiile medicale moderne permit mai nou si „eclozare asistata”, cu favorizarea implantarii embrionare in cazul unor esecuri repetate la implantari-daca se va apela la asa ceva inainte de biopsia embrionara se va include si PGT-A. In cazul acestei „eclozari” se realizeaza o mica deschidere in zon pellucida a embrionului pentru a permite eliberarea sa in timpul dezvoltarii, expansiunii, va functiona bine daca avem embrioni umani cu zona pellucida alungita.

Studierea trombofiliilor, cu studierea anticorpilor antifosfolipidici ar trebui sa fie individualizata pentru ca s-ar putea sa existe si boli autoimune si transmitere genetica.

Studierea cauzelor imunologice ar putea ajuta si ea, insa nu exista pana acum mecanisme clare de detectare a unor probleme legate de implantare pornind de la sistemul imunitar.

Daca exista un raspuns prea puternic la stimularea ovariana se recomanda evitarea unui transfer fresh, stocarea embrionilor la temperaturi scazute pentru a putea fi folositi la un alt moment.

Stilul de viata sanatos ajuta mult daca treci prin proceduri de fertilizare asistata si reproducere asistata, la fel si testarea receptivitatii endometriale si stabilirea existentei unei desincronizari intre endometru si embrionul ce se va implanta.

Blocajul embrionar si lipsa embrionilor euploizi vor duce cu siguranta la donarea de ovule ca o solutie la esecul repetat de implantare.

Tratamentele cu heparina par sa functioneze la femeile cu trombofilii, heparina fiind administrata pe toata perioada sarcinii. La fel si extinderea perioadei de cultivare a blosticistelor pentru selectarea precisa embrionara, urmata de transferul in ziua 5 pentru sincronizare perfecta embrion-endometru.

Se ajunge si la operatii daca e vorba de polipi si fibrom endometrial, la histereoscopie pentru corectarea lor, dar si de anomalii uterine grave, pentru un mediu propice implantarii embrionare.

Important este sa se detecteze la timp orice probleme legate de reproducere si de implantare pentru a avea o sarcina sanatoasa si usor de dus pana la finalul celor noua luni. Testarea si vizitele la ginecolog si specialisti sunt obligatorii inainte de orice sarcina.