Transplantul de uter, o posibila rezolvare pentru infertilitatea feminina

Pentru femeile care au anomalii uterine, singura modalitate prin care pot avea un copil este folosirea unei mame-surogat-in unele tari legislatia interzice folosirea unei astfel de variante-, sau prin apelarea la adoptie. Insa evolutia tehnologiilor moderne si medicinei moderne a permis o a treia varianta la care nimeni nu s-a fi gandit ca ar fi posibila si in realitate: transplantul de uter de la un donator in viata sau decedat.
Procedura are multe riscuri majore si e in faza experimentala, va mai trece mult pana cand orice femeie ar putea apela la ea daca are probleme cu uterul si vrea neaparat sa aiba urmasi.
Peste 500 de femei din intreaga lume sunt diagnosticate cu un anumit tip de infertilitate uterina, 4.000-5.000 de femei se nasc anual fara uter, in vreme ce altele au anomalii uterine inca de la nastere sau au uterul distrus de la nasteri si sarcini cu probleme, ajung sa dezvolte cancer uterin. Desi uterul e cu probleme sau poate ca lipseste, femeile au in continuare ovare si ovule, care pot sa le ajute sa aiba copii prin proceduri de fertilizare in vitro sau chiar pe cale naturala, in urma contactelor sexuale neprotejate cu partenerii.
In 2003, primul transplant de uter realizat cu succes a avut loc la soareci, rezultand si nasteri de pui vii. De la soricei de laborator s-a trecut la oi, porci, primate in anii urmatori. Dar primul transplant de uter la om din istoria moderna s-a intamplat in 2000, in Arabia Saudita, donatorul era in viata. A fost un esec total.
In 2011, chirurgii turci au incercat si ei transplantul de uter de la un donator decedat, insa si aceasta incercare a fost un esec total. Intre 2012 si 2013 o echipa de specialisti de la University of Gothenburg, Suedia, a reusit sa realizeze noua transplanturi de uter de la donatori in viata, mame sau rude ale celei care primea organul. De abia in 2014 s-a nascut si primul copil dupa ce mamica avusese uterul transplantat de la alta persoana, copilul e bine si s-a dezvoltat normal.
Studiile legate de o posibila transplantare a uterului de la o femeie la alta au inceput sa apara inca din 1896, cand Emil Knauer, austriac de origine, lucrand intr-o clinica ginecologica din Vinea, a publicat primul studiu despre autotransplantarea ovariana documentand functionarea normala la iepuri. De la ideea sa s-a trecut la studii despre transplantul de uter incepand cu 1918.
In 1964 si 1966, Eraslan, Hamernik si Hardy, la University of Mississippi Medical Center din Jackson, Mississippi au realizat primul autotransplant de uter din lume, subiectii testului fiind pe atunci cainii. A aparut si o sarcina, si o fatare, deci uterul transplantat functiona. In 2010, Diaz-Garcia si echipa sa de la Departamentul de Obstretica-Ginecologie, University of Gothenburg, Suedia, au demonstrat lumii intregi primul transplant de uter alogen, la sobolani s-a efectuat, urmasii rezultati fiind sanatosi.
Pana in 2023 s-au inregistrat peste 100 de transplanturi de uter in toata lumea, cu 50 de bebelusi sanatosi si in viata la nastere aparuti pe lume la pacientele care au trecut prin astfel de operatii complexe.
Care sunt candidatele perfecte pentru transplantul de uter? In primul rand femeile care au Agenezie Mulleriana, nu au uter din nastere, inexistenta sa fiind datorata unor anomalii de dezvoltare embrionara aparute undeva in saptamanile 4 si 12 de sarcina. Se mai adauga femeile cu varsta intre 24-40/42 de ani diagnosticate cu infertilitate si probleme legate de uter, femeile care au pierdut uterul din cauza cancerului, le-a fost extirpat, din cauza unor fibroame mari sau unei endometrioze acute. In general, femeile care vor trece printr-o astfel de procedura delicata trebuie sa fie sanatoase, sa nu fumeze deloc, sa nu aiba diabet, sa aiba diagnostic de infertilitate uterina.
Cum se va desfasura implantul de uter? De la inceput trebuie mentionat un aspect important: transplantul de uter are caracter temporar, doar ca sa obtii o sarcina si un bebe sanatos, sa nasti un copil si sa ai un urmas. Asa nu mai ai nevoie de tratamente imunosupresoare pe viata si nu risti sa faci infectii dupa infectii.
Procedura e destul de complicata, asa ca ne vom rezuma la o descriere succinta a etapelor pe intelesul dvs. La inceput se va lua uterul de la donator, dupa care se stocheaza organul si se transporta, la nevoie, la spitalul unde e recipientul, pacienta care primeste uterul.
Recipientul va avea de trecut prin trei operatii majore. Prima, transplantarea organului, dupa care urmeaza, daca apare si sarcina in urma fertilizarilor in vitro sau actelor sexuale neprotejate cu partenerul sexual, cezariana obligatorie. E nevoie de tratamente imunosupresoare si dupa nastere va fi efectuata o histerectomie ca sa nu mai fie nevoie deloc de tratamentele imunosupresoare.
Dupa transplantarea cu succes a unui uter la o femei care are nevoie de el vor fi necesare doua etape importante pentru a obtine o sarcina: stimularea ovariana si pregatirea endometriala, la una-doua luni de la transplantul de uter apare si menstruatia si endometrul va functiona normal-va fi nevoie de estrogen si de pregatirea uterului si endometrului pentru o eventuala sarcina aparuta dupa fecundarea ovulelor, dar si de progesteron ca sa avem un endometru receptiv.
Avand o interventie chirurgicala atat de complicata apar si multe complicatii. Pentru donatorul in viata procedura va dura 10-13 ore, e nevoie de atentie mare la sistemul de vase de sange din jurul uterului, pot sa apara hemoragii, probleme la organe din jur, infectii, tromboza, dureri mari dupa operatie.
Recipientul, femeia care primeste uterul, isi asuma si el multe riscuri, tromboza intravasculara, infectii, hemoragii, probleme la organele din jur. La cateva luni dupa transplant apare alta complicatie greu de gestionat, strictura vaginala, pe linia suturilor de la operatie, care afecteaza peste 72% din recipienti.
Trebuie sa tii cont si de faptul ca, in timpul operatiei, chirurgii vor uni cervixul de la uterul transplantat cu vaginul prin suturi. Pentru ca procesul de vindecare vine si cu cicatrice si tesut in exces in zona suturilor se poate ingusta canalul vaginal, flexibilitatea organului e scazuta, diametrul vaginului se reduce si el, de unde si aparitia stenozei.
Sa nu uitam si de tratamentele cu imunusupresoare, care cresc riscul de infectii, afectiuni grave, boli renale, toxicitatea hepatica e mai mare, hipertensiunea apare si ea, la fel si osteoporoza si cancerul pe termen lung. Bebelusul rezultat in urma fertilizarilor in vitro sau fertilizarii pe cale naturala, in urma relatiilor sexuale neprotejate in jurul ovulatiei femeii nu va fi afectat de aceste tratamente daca se tine cont de doze si se monitorizeaza mamica in permanenta. Singurul lucru ce se poate intampla, intr-adevar, e o nastere prematura si o greutate scazuta la nastere pentru bebe, dar aceste aspecte nu vor influenta deloc starea de sanatate a copilului, el isi poate reveni usor cu ajutorul medicilor si tehnologiilor moderne din medicina de astazi.