Inseminare artificiala sau fertilizare in vitro? Care este cea mai buna varianta pentru cuplurile cu probleme de fertilitate
Infertilitatea este cel mai important obstacol in calea cuplurilor care isi doresc un copil. Din fericire, tehnologia moderna a permis dezvoltarea unor proceduri eficiente din sfera reproducerii asistate: inseminarea artificiala si fertilizarea in vitro. Care este procedura potrivita pentru tine si ce presupune fiecare metoda?
La prima intalnire cu specialistul in fertilitate si probleme de fertilitate vei avea la dispozitie doua variante clare: inseminare artificiala sau fertilizare in vitro. Prima e si cea mai simpla si nu implica costuri foarte mari.
Inseminarea artificiala este procesul modern prin care spermatozoizii sunt introdusi direct in uter in timpul perioadei fertile. Sansele intalnirii dintre spermatozoid si ovocit in trompele uterine cresc, o sarcina e mai probabila in acest scenariu.
Intreaga procedura se desfasoara intr-o clinica fertilizare cu experienta si este in general foarte simpla. O inseminare artificiala se recomanda doar cuplurilor care au probleme de infertilitate moderate sau usoare-numar redus de spermatozoizi, probleme cu ovulatia, mucus cervical „ostil”.
Etapele procedurii de inseminare artificiala sunt:
Monitorizarea ovulatiei cu ajutorul testelor de urina sau ultrasunetelor.
Colectarea spermei de la partener sau donator, concentrarea si depozitarea sa pana la folosire.
Introducerea spermei in uter cu ajutorul unui cateter subtire, la ovulatie, pentru a creste sansele de conceptie.
In faza de monitorizare si stimulare ovariana se incearca stimularea ovariana usoara cu medicamente, clomifen citrat sau gonadotropine de regula. Se vor efectua ecografii transvaginale seriate pentru a masura numarul si dimensiunea foliculilor ovarieni periodic-tinta este obtinerea a 1-2 foliculi maturi (aprox. 18-20 mm).
Cand foliculii ating dimensiunea vizata se administreaza o injectie cu hCG (gonadotropina corionica umana), iar ovulatia va fi indusa intr-un interval de 34-36 de ore, pentru o programare clara a inseminarii.
Dupa ce e colectata de la un partener de sex masculin, sperma nu poate fi introdusa direct in uter in forma bruta-in lichidul seminal avem prostaglandine care pot produce imediat contractii uterine severe sau reactie anafilactica. Sperma e „spalata” si centrifugata, eliminandu-se cu succes resturile celulare, spermatozoizii imobili si plasma seminala.
Sunt selectati mai apoi doar spermatozoizii cu morfologie normala si mobilitate progresiva ridicata. La final se va folosi sperma concentrata cu 0.5 ml de spermatozoizi de inalta calitate.
Inseminarea, introducerea spermatozoizilor in uterul femeii, la ovulatie, nu necesita anestezie si senzatia e asemanatoare celei de la testele Babes-Papanicolau.
Medicul ginecolog va introduce un specul pentru a putea avea vedere clara in zona colului uterin. Sperma e plasata in uter cu ajutorul unor instrumente medicale speciale foarte subtiri, ce trec prin cervix. Se evita asa bariera mucusului cervical si spermatozoizii sunt foarte aproape de trompele uterine, unde va fi intalnirea cu ovocitul si fecundarea.
Dupa procedura in sine se prescrie progesteron (ovule vaginale) pentru a sustine endometrul si a permite implantarea embrionara.
Analize si teste recomandate inainte de inseminarea artificiala
Inainte de toata aceasta procedura complexa de inseminare artificiala cuplul trebuie sa faca o serie de teste, analize pentru a primi „unda verde”. Pentru inceput se verifica trompele uterine si se evalueaza permeabilitatea tubara, se recomanda HSG (Histerosalpingografie), radiografie cu substanta de contrast si HyCoSy (Histerosonografie cu contrast), ecografie cu spuma speciala si ultrasunete pentru verificarea deschiderii trompelor uterine.
Urmeaza evaluarea rezervei ovariene si hormonilor feminini. Se apeleaza la testarea AMH (Hormonul Anti-Müllerian), indicator al rezervei ovariene si se realizeaza un profil hormonal (Ziua 2-4 a ciclului), cu dozarea FSH, LH, estradiol si prolactina.
Monitorizarea TSH este obligatorie si ea, tiroida trebuie sa functioneze corect pentru o sarcina dusa pana la capat noua luni de zile.
Femeia poate sa primeasca recomandare de examen de secretie vaginala si testare Babes-Papanicolau, ca sa nu existe infectii ce ajung si in uter prin cateterul de inseminare.
Nu ar strica sa fie facut si ecografia transvaginala 3D pentru excludere polipi, fibroame submucoase sau malformatii uterine (uter septat).
Analiza spermei este obligatorie pentru barbat, donator. Se efectueaza rapid spermatograma si spermiocultura si se evalueaza corect concentratia, mobilitatea si morfologia spermatozoizilor. La nevoie se trece la testul de capacitare (Sperm Wash Test), ca sa stii clar cati spermatozoizi raman viabili dupa „spalare” in conditii de laborator.
Screening-ul infectios si de siguranta face parte din protocolul medical in caz de inseminare artificiala pentru ca mama si fatul sa fie in siguranta. Ambii parteneri vor fi obligati de asemenea sa efectueze testele serologice pentru HIV, hepatita B si C, sifilis
Marele avantaj al inseminarii artificiale intr-o clinica fertilizare cu experienta este reprezentat de costurile reduse, alaturi de procedura minim invaziva fata de intreg procesul de fertilizare in vitro. Perioada de recuperare e mai scurta, rata de succes variaza insa in functie de mai multi factori, varsta femeii, calitatea spermatozoizilor-rata de succes ajunge la 10-20 % per ciclu.
Inseminarea artificiala nu inseamna si o sarcina garantata. De multe ori e nevoie de inseminari multiple pana a avea un embrion implantat in uter. Cuplurile care au probleme mai grave de infertilitate, trompe uterine blocate, endometrioza, nu pot apela la proceduri de acest fel.
O inseminare artificiala este doar prima etapa dintr-un tratament pentru fertilitate. Daca se depisteaza probleme legate de ciclu menstrual neregulat, afectiuni ale ovarelor, ovulatorii inseminarea artificiala ar putea fi solutia salvatoare. Femeile singure sau partenerii de acelasi sex vor opta pentru inseminarea artificiala cu spermatozoizi de la donatori.
Daca dupa 3-6 incercari nu apare o sarcina si nu exista implantare la nivelul uterului, singura varianta care ramane cuplului ce isi doreste copii e fertilizarea in vitro (FIV). Aceeasi varianta e recomandata si daca HSG indica blocarea ambelor trompe uterine.
Fertilizarea in vitro, o procedura mai eficienta
Fertilizarea in vitro este mult mai complexa decat inseminarea vaginala. Ovocitele femeii sunt extrase din ovare, sunt fertilizate in laborator cu material genetic reproducator de la barbat, de la donator sau partener. Embrionii rezultati sunt tinuti in laborator cateva zile, 5 sau 6, pana la transferul in uter.
Doar cuplurile cu probleme severe de infertilitate, trompe uterine infundate, blocate, endometrioza, infertilitate ale carei cauze nu sunt cunoscute, pot apela la astfel de proceduri.
Etapele procedurii de fertilizare in vitro sunt:
Stimularea ovariana cu ajutorul medicamentelor, injectiilor.
Prelevarea ovocitelor mature din ovare in clinica de fertilizare.
Fertilizarea ovulelor in laborator prin proceduri traditionale sau via injectarea intracitoplasmatica de sperma.
Monitorizarea embrionilor obtinuti in urma fertilizarii timp de 5-6 zile.
Transferul embrionilor in uter pentru implantare si dezvoltare.
Efectuarea testelor de sarcina, dupa doua saptamani de la procedura.
Stimularea ovariana dureaza intre 8 si 14 zile pentru a se obtine mai multe ovocite si a ajunge la un grad de maturitate optim. Se vor realiza in mod regulat ecografii transvaginale si analize de sange (estradiol, progesteron) ca sa se observe cresterea foliculilor.
Cand foliculii ating dimensiunea dorita (aprox. 18-20 mm), se va administra obligatoriu o injectie cu hCG sau agonist de GnRH pentru maturare finala.
Urmeaza prelevarea ovocitelor (punctia ovariana), procedura cu o durata de 15-30 de minute-se aspira lichidul folicular care contine ovocitele.
Odata avute ovocitele se trece la fecundare. Doua metode sunt cele mai folosite: FIV conventional, care incurajeaza fuziunea naturala a celulelor reproducatoare umane intr-un mediu controlat, si ICSI (Injectarea intracitoplasmatica), care presupune folosirea unui singur spermatozoid cu morfologie si mobilitate optima injectat direct in ovul pentru fecundare rapida.
Embrionii obtinuti printr-o metoda de laborator sunt pastrati in incubatoare speciale cu temperatura, umiditate, concentratie de gaze monitorizate permanent si adaptate conditiilor din trompele uterine si uter. 5-6 zile embrionii sunt lasati sa se dezvolte, pana ating stadiul de blastocist.
In aceasta faza se testeaza genetic embrionii, se realizeaza PGT (testarea genetica preimplantationala) ca sa se observe orice fel de anomalii cromozomiale.
Odata ce embrionul/embrionii devine/devin viabil/i pentru transfer cu un cateter subtire se introduce rapid in cavitatea uterina, sub ghidaj ecografic. Medicul stabileste cati embrioni transfera in uter si ce se intampla cu restul embrionilor, daca se criogeneaza pentru utilizari ulterioare.
Acasa femeile ce au trecut prin fertilizare in vitro si introducere embrion in uter continua sa administreze tratament cu progesteron (ovule, gel sau injectii) ca sa sustina endometrul si sa incurajeze implantarea uterina. Se recomanda efectuarea unui test de sange (Beta-hCG), mult mai sigure decat testele de urina. In general se asteapta doua saptamani pentru a se vedea daca are loc implantarea si dezvoltarea uterioara.
Rata de succes pentru fertilizarea in vitro si reguli importante de respectat pentru rezultate cat mai bune
Sansele de succes pentru fertilizarile in vitro si implantari sunt mai mari daca se respecta cateva reguli simple:
• Fara efort fizic intens care pot declansa contractii uterine;
• Fara bai fierbinti, sauna, jacuzzi, care cresc temperatura corporala interna;
• Fara contacte sexuale, fara orgasm ce poate provoca contractii uterine puternice-progesteronul administrat vaginal sensibilizeaza zona colului uterin;
• Fara auto-testare precoce, se evita testele de urina prea devreme;
• Fara fumat si alcool, pentru ca afecteaza procesul de implantare si dezvoltarea embrionara timpurie.
Rata de succes e mult mai mare decat la inseminarea artificiala, ajunge undeva la 30-40% per ciclu, dar depinde mult de varsta femeii, de calitate spermatozoizilor si de numarul de embrioni transferati. Cu toate acestea riscurile implicate sunt mai mari si mai multe, hiperstimularea ovariana fiind o problema reala.
Femeile peste 35 de ani apeleaza de regula la fertilizari in vitro pentru ca sansele de a ramane insarcinata pe cale naturala sunt relativ reduse. La femeile peste 40 de ani, unde sansele sa existe ovule viabile pentru reproducere asistata scad dramatic, fertilizarea in vitro este singura varianta pentru a avea un copil. Cuplurile care doresc testarea genetica embrionara inainte de implantare raman la aceeasi metoda.
In prezent, fertilizarea in vitro a devenit cea mai eficienta tehnica de reproducere umana asistata, cu o durata a unui ciclu FIV de 4-6 saptamani. Se accepta in lumea medicala doar patru protocoale de stimulare pentru o femeie, iar in cazul esecului se apeleaza la proceduri diferite din protocoalele FIV in vigoare.
Cand o procedura FIV nu s-a finalizat cu o sarcina putem apela la alt ciclu FIV, dar doar dupa 8-12 saptamani, odata cu reluarea bioritmului natural.
Succesul ciclului FIV depinde mult de varsta pacientei. Rata de succes se schimba radical odata cu inaintarea in varsta si variaza astfel: 40-45% la femei de 25-30 de ani, 30-35% la femei de 30-35 de ani, sub 20% la femei de 38-40 de ani si sub 2% dupa 40/43 de ani.
Alegerea intre inseminarea artificiala si fertilizarea in vitro depinde de diagnosticul primit, de varsta, de istoricul medical al pacientului. Este important sa existe o discutie cu un specialist in probleme de fertilitate si infertilitate pentru a determina care e cel mai bun tratament in functie de nevoile specifice si de obiectivele cuplurilor. Tipul de tratament recomandat va fi personalizat pe specificul fiecarui cuplu si partener in parte.
